Sensul personal al relaţiei cu Dumnezeu

                                                           Rugăciuni



Vino,Lumina mea,şi luminează-mi
întunericul .
Vino,Viaţa mea,şi înviază-mă din moarte.
Vino,Doctorul meu,şi vindecă-mi rănile.
Vino,Flacără a dragostei dumnezeieşti,
şi mistuie spinii greşelilor mele,aprinzându-mi  inima cu flacăra iubirii Tale.
Vino,Dumnezeul meu ,aşază-te pe tronul inimii mele şi domneşte acolo.
Căci Tu singur eşti Dumnezeul şi Domnul meu.
   Sf. Dimitrie al Rostovului,sec.XVII

   Domnul şi Dumnezeul meu ,scoate-mă din ale mele şi fă-mă să-ţi aparţin cu totul numai Ţie.
Domnul şi Dumnezeul meu ,înlătură tot ceea ce  mă ţine departe de Tine.
Domnul şi Dumnezeul meu ,dă-mi  mie tot ce mă poate apropia de Tine.

,,Ascultă,suflete al meu: la noi vine Domnul;
Ne cercetează Dumnezeu;
Pentru mine S-a născut din Maria Fecioară
Şi S-a învelit în scutece
Cel ce acoperă cerul cu nori şi Se înveşmântează în straie de lumină.
Pentru mine a fost pus în staul smerit El,Care cerurile stăpâneşte şi pe pământ picioarele Îşi odihneşte.
Pentru mine S-a hrănit din laptele maicii Sale Cel ce hrăneşte toată fiinţa.
Pentru mine a fost ţinut în braţele Maicii Sale,El, Care S-a născut înconjurat de heruvimi şi Care,
în îmbrăţişarea Sa ,ţine toate făpturile.
Pentru mine a fost El tăiat împrejur după cum cerea legea,El,Care face Legea.
Pentru mine Nevăzutul S-a făcut văzut trăind printre oameni.
El,Care este Dumnezeul meu,S-a făcut asemenea mie,om,Cuvântul trup S-a făcut şi Domnul meu,
El ,Domnul Slavei,pentru mine chip de rob a luat,pe pământ atrăit ,pe pământ a umblat,Cel care este
Împăratul Cerurilor"
Sfântul Tihon ,rus din secolul al XVIII-lea
   Conform Sfântului Tihon ,orice creştin  are dreptul de a zice :Pentru mine Dumnezeu a creat lumea.Pentru mine a devenit om în Hristos.Pentru mine a pătimit pe cruce.Pentru mine S-a ridicat din morţi şi S-a înălţat
la ceruri.

Altarul inimii

     Parinţii Bisericii au considerat întotdeauna inima
ca fiind adevaratul loc pentru rugaciune.
 Sebastian Brock scrie :Unul dintre aspectele inimii
este rolul ei liturgic,tainic:ea este altarul din adâncul
templului pe care-l constituie trupul(I Corinteni6,19 )
 şi pe acest altar ar trebui adusă în permanenţă jertfa
rugăciunii. Ideea rugăciunii ca jertfă era prezentă încă din Vechiul Testament(Ps 141,21 ),pe când
 în Biblia Siriană (Sir 39,5 )se specifică faptul
că anume în inimă ar trebui să aibă loc rugăciunea.
Din pasajele din Afraat şi Efrem aflăm iaraşi
 că locul unde ar trebui depuse jertfele rugăciunii este  inima,iar în Matei 6,6 scrie:

<< închizând uşa ,roagă pe Tatăl tău >> conform
exegezei găsim fragmentul şi la Origen şi Ambrozie.
 În Cartea Pasilor << altarul inimii>>se evidenţiază
şi mai proeminent: în această lucrare întâlnim
conceptul de Liturghie tridimensională,care ar trebui
să aibă loc simultan în biserica văzută de pe pământ,
în biserica inimii creştinului  şi în biserica cerească.
  Sfântul Nicodim Aghioritul numeşte inima adăpost.
,,Sfântul Issac numea inima <<casa înţelegerii >>.
  Precum animalele tulburate şi speriate fug în
vizuinile lor pentru a se proteja,la fel şi mintea omului
tulburat aleargă la inimă
şi strigă :<< Iisuse al meu ,mântuieşte-mă >> şi astfel este eliberat.

Scoala Duhului care se preda în Biserica.

 Multi oameni vor sa ajunga la fericirea dupa care le tânjeste inima,
dar nu stiu cum s-o faca. Si nu stiu pentru ca nu mai frecventeaza
scoala care este Biserica.
Chiar si cei care merg la Biserica si se Spovedesc si Împartasesc,
nu merg la scoala Duhului care se preda în Biserica.
 Numai acolo învatam sa ne curatim mintea si inima de pacat
 si de urmarile lui. Numai acolo vom dobândi iluminarea,
 învatând sa ne rugam în duh si adevar pâna-L vom simti
pe Duhul Sfânt rugându-se în inima noastra si cele ce urmeaza apoi.
Noi trebuie sa-L cautam pe Dumnezeu la biserica, nu altceva.
Este deci nevoie sa frecventam biserica, pentru ca sa primim
ce ne da Dumnezeu în biserica, nu ce asteptam noi.
 Iar în biserica, vorba Maicii Siluana, „se da" Dumnezeu.
 Biserica e Mireasa lui Hristos. Si, spunea un parinte,
ca nu-L putem avea pe Dumnezeu tata, daca nu avem Biserica mama.

„Trebuie sa stiti ca din toate slujbele care se fac la biserica,
 cea mai folositoare si mai puternica este Sfânta Liturghie.
 Sfânta Liturghie este jertfa si rascumpararea lumii întregi."

De aceea cred ca cel mai important lucru pentru noi,
pentru a trai momente deosebite de înaltare spirituala,
este acela de a patrunde în sensul slujbei Sfintei Liturghii.
 E foarte greu sa vorbesti, limitat de timp si spatiu,
despre acea rânduiala care constituie însasi esenta vietii crestine.
 Daca am pierde tot ceea ce avem noi si am ramâne doar
 cu aceasta sfânta rânduiala, nu am pierde nimic...
Pentru ca ea ne ofera, potential, Împaratia lui Dumnezeu.
 Iar Liturghia este slujba slujbelor noastre.
Toate celelalte slujbe pregatesc Liturghia, iar ea le împlineste pe toate.
Savârsitorul adevarat al Liturghie este Hristos

Daca nu mergem la Sfânta Liturghie, daca nu mergem la slujbele rânduite
 si nu ne împartasim, nu avem cum sa rezistam.

Si chemarea lui în viata crestinului ar trebui
sa fie o epicleza permanenta.
Viata calugareasca încearca sa fie. Faptul ca ne ducem des la slujba
este ca sa-L chemam des pe Dumnezeu, nu ca sa ne facem datoria,
 sa turuim acolo si sa nu auzim nimic din ce se spune.
 Este chemarea lui Dumnezeu.
Taina Ortodoxiei este Taina prefacerii. Dumnezeu, în Biserica Lui,
 transforma pâinea si vinul în Trupul si Sângele Lui,
transforma un baiat si o fata în sot si sotie,
 transforma un pacatos în sfânt, transforma gândurile rele în gânduri bune,
transforma pacatele în virtuti – le preface.
 Dar noi alegem prefacatoria, negarea?
Aceasta e iesirea, sa ma rog mereu lui Dumnezeu,
sa strig mereu la Dumnezeu, deci sa ma asum cum sunt
 si sa zic: „Doamne, fa ceva cu mine!”  ca altfel, cu cât ma fac eu,
cu atât voi fi mai nefacuta.
Noi nu pricepem ca lucrarea mântuirii este lucrarea lui Dumnezeu cu noi.
Unii aleg sa lucreze ei si sa faca lista meritelor
 si sa se duca: „Ma împartasesc, ca merit, am facut matanii, am postit, am...”.
 Altii aleg sa zica: „Sa faca Dumnezeu, ca Dumnezeu le face,
si eu sed pentru ca sa le faca El!”


“Sa mergi la biserica in mod regulat, sa te spovedesti
si sa te impartasesti des si-atunci vei scapa de toata frica
si ti se vor tamadui toate ranile sufletesti”.
Cu cat se afla omul mai departe de Dumnezeu, cu atat mai mult
 este necajit si chinuit de felurite lucruri.
Trebuie sa mergem la duhovnic de fiecare data cand ne chinuie ceva”.
Homiakov zice lucru foarte important acolo: noi putem judeca
înauntrul Bisericii noastre, cu criteriile pe care ni le-a dat Domnul
si pe care ni le da Biserica, dar nu putem judeca în afara Bisericii.
Sfintii Parinti spun :ca în afara Bisericii nu sânt Taine
 si Mântuire nu este cu putinta,



“In afara Bisericii nu exista mantuire” spunea Sfantul Ciprian al Cartaginei.
 Cei care merg la biserica cu regularitate stiu
ca Sfanta Liturghie este Jertfa nesangeroasa care permanentizeaza
 si actualizeaza efectele sfintitoare ale Jertfei de pe Golgota.
In cadrul Sfintei Liturghii, crestinii primesc Taina Impartasirii
cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Hristos,
 ceea ce face sa fie considerata miezul vietii crestine, si ne arata
ca nu ne putem mantui decat in relatie cu Hristos prin Biserica.
In urma unor statistici alcatuite de profesori de religie din scolile laice
s-a constatat faptul ca unul din cinci tineri participa
la Sfanta Liturghie duminicala.
 Pentru unii tineri sintagma “a merge la biserica” este inteleasa
ca trecere in fuga pe la biserica si e sinonima cu a aprinde lumanari,
 a da acatist sau liturghie, a spune o rugaciune in Casa Domnului,
iar nu participarea efectiva la Sfanta Liturghie.
 Multi dintre tineri, si nu numai, spun ca se plictisesc la Biserica.
Plictiseala vine si din neintelegerea slujbei, a limbajului liturgic.
 Cand nu intelegi ce se intampla e greu sa gasesti motivatia
 de a participa la slujba. De aceea, cand exista intelegere,
cunoastere si dragoste pentru Dumnezeu, participarea nu mai este un efort
supraomenesc, ci o bucurie a descoperirii prezentei tainice a lui Dumnezeu.
  Multi dintre noi am renuntat la iubirea fata de Dumnezeu si continuam
sa renuntam la participarea afectiva, spirituala din cadrul Sfintei Liturghii.
Toate aceste greseli le facem doar din pricina faptului
ca acea iubire fata de Dumnezeu si de aproapele nostru a capatat
in mintile noastre o alta notiune, nicidecum iubirea pe care noi,
oamenii, o primim zilnic de la Dumnezeu.
Cat de mult pierdem si cat de putin oferim Domnului,
 intr-un singur an, ne dam seama dintr-un simplu calcul: daca am frecventa
biserica in toate cele 52 de duminici, 9 praznice imparatesti
si 12 sarbatori ale Sfintilor Ingeri si ale Sfintilor,
in total 73 de zile de praznuire si am sta la Sfanta Liturghie de fiecare data
cate 1,5 ore, acest timp face mai putin de 5 zile, din cele 365 de zile ale anului.
Asadar, intr-un an, 360 de zile oferim trupului si abia 5 zile sufletului!
Este o adevarata tema de meditatie. Ar trebui sa incercam sa calculam
 cat timp stam in fata calculatorului sau la televizor
si apoi sa raspundem sincer pe ce loc se afla Dumnezeu in viata noastra.

Din dragoste in dragoste si dintr-o plinatate intr-o mai mare plinatate

    Ascultand cuvantul lui Dumnezeu firea noastra se reanoieste prin
 salasluirea in noi a cuvantului lui Dumnezeu.Stim din Epistola intai a
Sfantului Petru ca judecata lui Dumnezeu incepe de la ,,casa lui Dumnezeu"
(1Petru4:17)si ca cheia lui David se va rasuci.
Stim din Cartea lui Isaia ca Mesia va avea ,,cheia casei lui David"
(Is22:22),adica puterea mesianica,si cu aceasta putere si har tot ceea ce
El deschide,nimeni nu poate inchide,si tot ceea ce El inchide,nimeni nu
poate deschide(cf.Apoc.3:7)
 Cand iti doresti si deschizi usa pentru a deveni crestin,trebuie sa intelegi
sa fii rabdator in incercarile de foc a ispitelor care vor veni si nu sunt putine,
a asupririlor si suferintelor acestei vieti de acum incolo.
     ,,Caci vremea este a se incepe judecata de la casa lui Dumnezeu"
(1Petru 4:17)
      Casa lui Dumnezeu esti tu,judecata lui Dumnezeu  este Calea
lui  Hristos,care se strabate in jos in partile cele mai tainice ale sufletului tau,
Calea lui Hristos este ingusta,dar duce la viata.Crestinul trebuie sa se supuna
focului incercarilor  lui Dumnezeu ,cu credinta,rabdare,
incredere,ca sa devina un mostenitor al lui Hristos,ca fiu legitim,nu ca un
copil nelegitim.Parintele Sofronie spunea:suferinta in lumea aceasta este
un semn al alegerii si nu al nefericirii.Si tot el spune ca,,a trai o viata 
crestina este cu neputinta,insa cu putem face este sa murim,,in toate zilele"
in Hristos(cf.1Cor.15:31)precum a spus Sf .Pavel.Este cu neputinta ca omul
sa-L
intalneasca pe Hristos si sa nu treaca printr-o ,,omorare"un fel de moarte.
  Acest lucru este un fenomen duhovnicesc si reprezinta dorinta omului de
reimpacare cu Dumnezeu se face prin pocainta arzatoare,atinge adancurile
deznadejdiei si trece printr-o infricosata desertare de sine.Se desarta cu
totul pe sine se  micsoreaza pana la a deveni ,,nimic",materia potrivita
din care Dumnezeu poate zidi(cf.Ps 50:11)Toata aceasta desertare este apoi
urmata de plinatatea dragostei desavarsite.Ca sa intelegem
trebuie trait la nivel duhovnicesc nu simtamant de nivel psihologic,si vedem
acest lucru  la  Sf Siluan, care a inteles pacatul nu ca pe o incalcare
 a codurilor morale,ci ca pe o indepartare de dragostea dumnezeiasca
pentru care fusese creat ,el se simtea precum un criminal nelegiuit
 impotriva dragostei Tatalui.
  De aici in colo se va sta inaintea lui Dumnezeu in deplina smerenie
pentru ca, cunosti si vezi multitudinea pacatelor tale,mizeria faptelor tale,
 neputinta ta
                    ,,Cel ce se va smeri pre sine se va inalta"
Numai invatand taina pocaintei prin lepadarea de sine omul
trecem la viata duhovniceasca.
Prin invatarea smereniei este alungata mandria,iar de cate ori
 se va mai  cade  in mandrie, sufletul omului va fi  chinuit si bantuit
 de duhurile rele.
 Fiecare clipa in care Dumnezeu cerceteaza pe om sunt lectii
 care trebuiesc insusite cu atentie pentru toata viata.
Dumnezeu isi retrage harul Sau iar
parasirea este data tuturor,atunci cand crestinul cade in pacat sau devine
lenes si nu se mai ingrijeste de mantuireasa dar si  pentru invatatura si
inaintarea noastra
 

Nasterea omului nou prin moartea omului vechi

Scriptura spune ca pacatul unui om,al stramosului nostru(Adam si Eva)
si moartea,care a venit ca urmare a acestuia .s-au rasfrant asupra
intregului neam omenesc(de la primul om Adam pana ultimul om ce se va
naste pe pamant)asta inseamna ca toti ne nastem cu pacatul stramosesc
Ne aflam pe noi insine,prin urmare,intr-o stare potrivnica firii si
indepartata de ceea ce ne-a sortit noua dintru inceput Dumnezeu si stim ca
la inceput  Adam si Eva erau fara pacat .
 Ca sa ne nastem din nou in starea nestricacioasa,neantinata si nevestejita
aveam nevoie iarasi de harul,milostivire ,de un om,iar acesta a fost
   Noul Adam adica Iisus Hristos.El ne cheama la aceasta renastere prin
cuvintele Sale,,se cade voua a va naste din nou:(In.3:7)
 Aceasta chemare este a lui Dumnezeu ,Celui in Treime,este o chemare
din dragoste iar acceptarea si primirea ei aduce harul Duhului Sfant,care
il impodobeste pe om,calauzindu-l spre o nesfarsita asemanare cu Hristos
,Fiul lui Dumnezeu.Aceasta dragoste nu este pamanteasca ,ci cereasca.
Prin fire,Dumnezeu este cu totul liber in relatia Sa cu omul,El ramane
slobod de patima si nevoie.Omul de asemenea este  zidit dupa chipul lui
Dumnezeu ,(gasim la capitolul Facerea 1:26-Sa facem om dupa chipul si
dupa asemanarea Noastra..iar la Fac 1:27-Si a facut Dumnezeu pe om dupa
chipul Sau...) de aici rezulta ca asemanarea a
lasat-o libera la dorinta noastra ea este o conlucrare intre Dumnezeu si
mine dar cu acordul meu ,cu vointa mea exprimata libera si Puterea lui
Dumnezeu care ma  transforma in asemanare,asta inseamna ca eu am o
 libertate de la Dumnezeu  care nu poate fi constransa de nimeni si nici
chiar Dumnezeu nu mi-o incalca .
 Pe parcursul vieti noi suntem chemati la aceasta renastere si prima
cercetare a omului de catre Dumnezeu rodeste abia atunci cand il gaseste
deschis sprea a primi energia harului Sau cu buna vointa  a omului.
  Cresterea intr-o viata crestina are doua vointe care trebuie unite,cea
dumnezeiasca si necreata  impreuna cu cea creata si omeneasca.
 Impreuna-lucrarea  Duhului Sfant cu vointa omului savarseste o taina
in viata fiecarui om.Masura darului Sau depinde de liberul
 consimtamant al omului.

Un suflet dominat de cel rau.

   

 Un suflet care este dominat de cel rau,traieste in iluzia ca este centrat in realitate pe adevar.
 El suprapune minciuna peste constiinta lui,pentru ca diavolul il mentine incomjurat in voalul
puterii si al mandriei,anulandu-i tot mai mult contactul cu realitatea.Cel cuprins in aceasta
inselare se afla intr-un pericol inimaginabil,pentru ca prabusirea ii va fi direct proportionala
cu inaltarea (omul mandru se inalta).
 Ceea ce este groaznic este ca el se inconjoara cu oameni slabi,dependenti,covarsiti de  lipsuri
si nevoi,si astfel el se afla in plina vulnerabilitate,pentru ca nu mai poate fi ajutat de cei din jurul
lui .Anuland din start oamenii cu personalitate,oamenii puternici ,echilibrati din preajma lui ,
oameni care i-ar risipi valul inselaciunii,pentru ca el nu-i poate tolera,nu-i suporta,ii respinge
pentru ca-i distruge imperiul fragil al minciunii,isi anuleaza ,de fapt sansele de salvare.
  Singura modalitate prin care cineva aflat intr-un stadiu de mandrie mascata care totusi traieste
intr-o suferinta cumplita,poate fi salvat este rugaciunea necontenita si o revarsare neconditionata
a iubirii lui Hristos asupra sa.
 Un astfel de om starneste prin manifestarile lui,revolta,dorinta de a lovi si a fi lovit,de a pedepsi.
Daca  reusim, cu ajutorul lui Dumnezeu ,sa trecem peste aceste prime impulsuri,vom vedea ca in
spatele urletului autoritar,al exteriorizari in forta si stapanire ,al rasului detasat,al lipsei de griji
se ascunde da fapt,un murmur tanguitor ,o voce stinsa a sufletului sau robit ,o rugaciune abia
soptita:Ajuta-ma..ajuta-ma ,te rog..nu ma lasa !
 Numai Iisus Hristos ne poate pregati inima pentru a auzi aceasta soapta,pentru ca acest murmur
nu este al buzelor,ci al sufletului,al inimii.Cel cazut in mandrie,in slava desarta,in lacomie,in
invidie,in egoism,in ura,in desfranare,in curvie si in preacurvie,in obsesia de a poseda bunuri
materiale sau in orice fel de patima transmite asupra lui:
ochilor nu ma privi-ti urechilor:astpati-va,sunt grotesc ,pumnului:loveste-ma!
gurii si buzelor:ocarati-ma ,mintii :judeca-ma si condamna-ma!
            Si astea toate intr-un murmur interior.
Noi cei care am trait sub robia acestor pacate,ne vine sa distrugem aceasta manifestare
nefireasca a raului,cu atat mai mult cu cat ne aducem aminte de cum eram noi,pentru ca-mi
pune in evidenta cum eram si cum puteam deveni!
 De fapt agresiunea noastra fata de cel cazut isi are radacina in agresiunea mea fata de mine insasi,
este agresiunea fata de omul cel vechi,pe care il mai confund cu fiinta mea integrala,neintelegand
modul in care Hristos restaureaza si rascumpara mereu in fiecare clipa,prin jertfa Sa,sufletul
nostru.
...De fapt cel cazut si cuprins in patima,desi pare atat de fericit si plin de sine,poarta mereu o
licarire adanca in inima lui,o soapta a sufletului in care-i poti simti si resimti tristetea tragica,
neputinta de a se salva.
 Te va lovi,te va jigni,va incerca sa te determine sa te razbuni,pentru ca el este cuprins salbatic
in patima
                         Trebuie doar sa rezistam!
Sa cerem  mereu ajutorul lui Dumnezeu si razista in rugaciune si iubire!
Iubirea lui Dumnezeu ii va topi inima.Nu va intelege si asa se va sparge totul  treptat in mintea
lui,tot edificiu minciunii,mintea lui nu va intelege cum NU se naste in tine ura,revolta,
resentimentul,razbunarea.
  Stai in rugaciune,in har,in Liturghie si in Taina Iubirii lui Hristos,stai neclintit,si asculta-i acel
murmur tainic a acelui cazut.Pe masura ce-l asculti,el se amplifica,aceasta este o taina
extraordinara .Cand omul cazut isi va auzi propriul murmur,propria tanguire a sufletului,
propriul dor,propria dorinta de a-L  chema la Dumnezeu,poti considera ca a inceput drumul sau
spre casa cereasca.Ascultand ceea ce celalalt nu poate sa auda din sine insusi inseamna sa avem
dragoste,rabdare,mila de omul cazut.
                         A sti sa asculti e o arta.
 Eu nu am inteles acest lucru pana ce Dumnezeu nu mi-a trimis oameni care sa auda tanguirea
sufletului meu.
Vuietul mintii mele,vartejul gandurilor,furtunile dezlantuite ale propriilor mele obsesii,ganduri,
frustrari,nevroze,tot trecutul meu,tot prezentul meu,cu toate conexiunile pacatelor mele,
a neamului meu,urlau cu strigat puternic,asurzitor in mine.
Cum puteam sa-mi aud inima,dorul inimii,singura?Mare este iubirea si mila lui Dumnezeu !

Semnul lui Iona reprezinta Calea pe care a umblat Domnul

 -piramina rasturnata-


  Text:Arh.Zaharia din: Largiti si voi inimile voastre!

 Biruinta a intrat in lume prin pogararea lui Hristos la iad si
apoi prin inaltarea Lui(cf.Ef.4:10).
 Cand Domnul ii propune lui Siluan iadul-si,prin Siluan,generatiei
noastre deznadajduite-El daruiete putinta pogararii,a plecarii
in jos;si ii dezvaluie mijlocul si calea catre smerenie,astfel
incat,devenind asemenea Domnului,sa poata dobandi biruinta
duhovniceasca.Aceasta este o calatorie duhovniceasca si
Arh.Sofronie,spune ca ,,cei care sunt calauziti de Duhul Sfant
nu inceteaza sa se osandeasca pre sinesi"in calatoria lor in jos,
spre Hristos,Care este Capul ,,piramidei rasturnate".El tine
toata greutatea piramidei pe umerii Sai si ridica pacatul lumii.
 Parintele Sofronie infatiseaza aceasta teorie a ,,piramidei
rasturnate"in cartea sa despre Sfantul Siluan.El spune ca
fiintarea intregii lumi este asemenea unei piramide:la varf stau
puternicii pamantului,care stapanesc natiunile(Cf.Mt.20:25),
iar la baza se gasesc masele.Dar duhul omului,prin firea sa,
cauta egalitatea,dreptatea si libertatea duhului si,prin urmare,
nu este multumit de aceasta ,,piramida a fiintarii".
 Atunci ce a facut Domnul?
 A luat aceasta piramida,a rasturnat-o si S-a asezat pe Sine la
baza,devenind astfel Capul ei.A luat asupra Sa greutatea
pacatului ,greutatea neputintei intregii lumi,si de atunci incolo,
cine mai poate intra la judecata cu El?
 Dreptatea Lui este mai presus de mintea omeneasca.Asfel,ne-a
descoperit noua (oamenilor)Calea Sa si,facand aceasta,ne-a aratat
ca nimeni nu poate fi indreptatit decat prin ea.Asadar ,toti cei
care sunt al Lui trebuie sa se pogoare,ca sa se uneasca cu El-
Capul piramidei rasturnate-pentru ca acolo adie,,mireasma"
Duhului Sfant,acolo se afla puterea vietii dumnezeiesti.Hristos
sustine singur piramida,dar apropiatii Sai,apostolii si sfintii
Sai,vin si impart cu El aceasta greutate.Cu toate acestea,chiar
daca nu ar mai fi fost altcineva ,El ar fi putut sustine piramida
de unul singur,pentru ca El este atotputernic;dar Ii place sa
impartaseasca totul cu apropiatii Sai.
  Cand omul constientizeaza toate acestea intelege ca trebuie sa
afle cu orice pret calea pogorarii,care este calea smereniei,si
sa devina apropiat al lui Hristos,Care este Incepatorul acestei
cai.
  Atata insemnatate avea pentru Domnul aceasta ,,pogorare" incat
atunci cand fiii lui Zevedei au cerut tronuri imparatesti,le-a
spus ca aceasta este nebunie.Altfel spus ,a cere sa te ,,inalti"
este nebunie,deoarece este calea lui Lucifer,care voia sa-si
aseze tronul deasupra tronului lui Dumnezeu.Adevarata cale a
unui stapan este sa slujeasca,sa se pogoare,sa fie cel din urma
 Tuturor celor care se cred pe ei insisi vrednici de inaltare,
fara sa bea paharul pogorarii,Hristos le-a spus o data pentru
totdeauna:,,Nu stiti ce cereti"(Mc.10:38)
 Cat despre Capernaum ,care cu trufie,,cauta semn"(cf.Mt.12:39)
Domnul i-a spus :,,Si tu,Capernaume,care pana la cer te-ai
inaltat,pana la iad te vei pogora(Lc.10:15)
 Insa El l-a ridicat si indreptatit pe vames care ,,nu voia nici
ochii sai la cer sa-i ridice"(Lc.18:13),ci implinea legea lui
Hristos,care zice:,,Cel ce se va inalta pre sine se va smeri si
cel ce se va smeri pre sine se va inalta"(Mt.23:12,cf.Lc 18:14)
 Vamesul si-a plecat capul si mintea ,si pogorandu-se si-a
aflat inima,iar in inima L-a aflat pe Dumnezeu(cf.Lc.18:10-14)
 Cand Domnul era slavit de oameni ,El nu Se temea de mandrie,
ci cautaintotdeauna sa ne dea pilda Calea Sa smerita,zicand:
,,Ca trebuie sa Se dea Fiul Omului in mainile oamenilor
pacatosi si sa Se rastigneasca si a treia zi sa invieze"
(Lc.24:7).Adica ne dadea pilda sa nu ne avantam la lucrurile
marete.
 Astfel ,Calea Domnului se intinde,prin moarte pe Cruce,pana la
partile cele mai intunecate ale iadului;tot asa si pogararea
in apele botezului.In botez,facem legamant ca vom fi
,,morti pacatului" si ,,vom via numai lui Dumnezeu" Botezul este
o urmare a pildei Caii Domnului .Cand ne pogaram in apele botezului
Il intalnim pe Hristos si ne imbracam in El(Gal.3:27),si ne
ridicam renascuti ,,intru innoirea vietii"(Rom.6:4),pentru ca El
S-a pogorat mai intai in ape si le-a sfintit.Pogorandu-ne mai
intai in apa,in ascultarea poruncii Sale,ne ridicam reinnoiti
 ,,Pogorarea" noastra inchipuie moartea Sa,si este o moarte
adevarata,pentru ca murim pacatului(stramosesc),iar,,ridicarea"
inseamna renasterea noastra ca fii ,,intru innoirea vietii"
 La fel si intampla si atunci cand ni se porunceste sa ne pogoram
la iad(aici e vorba de iadul din launtru nostru ,dar nu numai)
nu pentru ca sa pierim,ci ca sa putem face cunostinta
chiar si acolo cu minunata taina a dumnezeiestii si smeritei
iubiri care se pogoara pana in acele inspaimantatoare tinuturi
 Pentru ca astfel inaintea acestei iubiri marete sa ne putem
smeri pana in sfarsit si,la randul nostru,sa-I fim recunoscatori
lui Hristos in chip atat de desavarsit si de neclintit,astfel
incat,nici un loc,nici macar iadul,sa nu ne poata desparti de
Dumnezeu si Mantuitorul nostru(cf.Rom.8:35-39).
 Omul nu va avea niciodata deplina cunoastere a tainei lui
Hristos,daca nu va fi trecut el insusi,asemenea Lui ,prin iad
  Aceasta smerita calatorie in jos este calea pe care Sfanta
Biserica ne-o arata.Daca cercetam cu atentie gandirea sa,asa
cum este ea exprimata in rugaciunile sale,vom vedea din nou
aceasta indoita miscare de pogorare si ridicare.De exemplu,
inaintea slujbei botezului sau a Sfintei Liturghii,il vedem pe
slujitorul Domnului( calugar,preot )smerindu-se pe sine si
pogorandu-se in duh asa incat sa poata fi imbracat cu putere de
Sus,ca sa savarseasca slujba lui Dumnezeu si astfel sa fie
ridicat la cele de Sus ,impreuna(dimpreuna)cu credinciosii pe
care Duhul Domnului i-a incredintat lui.(Rugaciunea de dinaintea
Heruvicului).
 Aproape toate rugaciunile insemnate ale Bisericii se impart in
doua parti:prima parte este pogorarea in duh,a doua este
ridicarea prin strigatul credintei,lasandu-ne in grija
nemarginitei milostiviri a mult-milosardului nostru Dumnezeu.
 Ca sa ne dam seama de acest adevar ,este de ajuns sa citim
rugaciunile de dinaintea Sfintei Impartasanii.Prin pocainta
dobandim smerita plecare ,,sub mana cea tare a lui Dumnezeu,
ca sa ne inalte pre noi in vremea cuvenita"(1Petru 5:6)
 Acel minunat dascal din Scara,Sfantul Ioan Scararul ,spune
in capitolul sau ,,Despre pocainta"ca prin primirea de bunavoie
a osandirii si pedepsei ,scapam de pedeapsa cea vesnica"
          ,,Dumnezeu nu judeca de doua ori"
 Daca acum ne judecam noi insine de bunavoire,suntem slobozi
de jedecata ce va sa fie(cf.1 Cor.11:31)
 Judecata de acum inseamna sa ne cercetam pe noi insine in
lumina poruncilor Sale.
 Pogorarea este Cale Domnului Insusi ,insa ea duce la viata
si de aceea noi nu trebuie sa deznadajduim.Dupa intruparea
Domnului ,dupa pogorarea Sa la iad si inaltarea care i-a urmat
puterea acestei taine este nemasurat mai mare,pentru ca nu mai
exista nici un loc in lumea zidita care sa nu fie plin de energia
Fetei Sale.
 Trebuie sa subliniem in chip limpede ca toata puterea tainei
ce se ascunde in cuvantul,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui"
se datoreaza faptului ca pogorarea Domnului la iad a fost de
,,Bunavoie" si ,,Fara de Pacat"
 E s-a datorat numai ascultarii si dragostei Sale fata de
 Parintele Sau-Dumnezeu Tatal-si dorintei de a mantui pe omul
cel cazut.
 Iata de ce,pentru ca pogorarea noastra sa fie binecuvantata
si roditoare,trebuie sa fie de bunavoie si dupa porunca
Domnului.Este greu pentru noi sa-i intelegem profunzimea,fara
sa fi avut o traire similara.Totusi ,intrucat aceasta traire
este expresia traditiei vietii nevoitoare a Bisericii,
vom incerca ,referindu-ne la Sfintii Parinti,sa patrundem
pana la esenta ei si sa-i intelegem puterea ,fie si numai
in parte.
 Acest cuvant ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui " este
o porunca a Domnului ,prin care suntem chemati sa-I urmam Lui
in pogorarea Sa,incredintandu-ne in acelasi timp milostivirii
Sale si mantuirii vesnice pe care a dobandit-o pentru noi prin
inaltarea Sa.Simpla deschidere a inimii spre a primi acest
cuvant si a-l implini in viata noastra atrage harul lui
Dumnezeu.Fiind Lumina dumnezeiasca,acest har descopera si
intareste acest adevar:Iadul este locul in care omul se afla pe
sine despartit de Dumnezeul dragostei"
 Omul afla acolo pacatul,nedreptatea ,saracia lui duhovniceasca.
 Aceasta cunoastere pentru om aduce pocainta sufletului.
 Pocainta este un dar pretios al lui Dumnezeu;este inceputul
smereniei si pregateste ,,salas" lui Dumnezeu in noi.Ea da
nastere curajului duhovnicesc
 Vedeti ,putem merge la un psiholog,si el ne va analiza si va
scoate la lumina toate neputintele si defectele noastre,insa
nu castigam prea multe cu asta.Dupa aceea,cadem in deznadejde!
 Dar cand harul lui Dumnezeu il descopera pe om vadindu-i
toata goliciunea ,toata neputinta,toata saracia (pentru aceasta
este nevoie ca fiecare sa aiba duhovnic-preot,asa ne vorbeste
 Dumnezeu)-acel har ii da si curajul sa le depaseasca.
           In aceasta consta deosebirea!
Putem merge la un psiholog ca sa ne cunoastem pe noi insine,si
aceasta poate fi un lucru bun,dar nu are valoare mare.Dar cand
Dumnezeu ne descoprera starea noastra cea adevarata,(si de obicei
se face prin duhovnic-dar nu numai)El ne va da si puterea sa o
depasim,iar acest lucru este de mare pret.
 De aceea prorocul spune:,,Doamne,arata-mi mie si voi cunoaste"
 Adevarata cunoastere de sine vine de la Dumnezeu prin
 cunoasterea lui Dumnezeu.Ca o trasatura a harului ,aceasta
cainta da nestere barbatiei duhovnicesti.Sfantul Simeon Noul
Teolog spune :,,Ce este mai viteaz decat<<o inima infranta si
smerita>> (Ps.50:18)Fara nici o greutate alunga multimile
cetelor dracesti si le urmareste pana in sfarsit
 Aceasta cainta este barbatia duhovniceasca ,intrucat este
singura stare in care omul ,insuflat de harul lui Dumnezeu,
indrazneste sa-si priveasca in fata saracia duhovniceasca,
si nadajduind ca Cel Ce i-a descoperit adancurile pustiirii
sale este,de asemenea ,in stare sa-l treaca nevatamat pe malul
celalalt,unde Se afla Dumnezeu,atribuind toata dreptatea lui
Dumnezeu in timp ce propria fata ii este acoperita de rusine
(cf.Dan.9:7)Pentru aceasta ,Sfantul Ioan Scararul zice ca
barbatia duhovniceasca inseamna biruinta,si este un dar pentru
urcusul nostru dohovnicesc
,,Fericiti cei saraci cu duhul ,ca a acelora este imparatia
cerurilor"(Mt.5:3)
 Sfantul Siluan in cantarea sa mult iubita:
Curand am sa mor si sufletul meu ticalos se va pogora in
intunericul iadului.Am sa ma chinui de unul singur in flacarile
intunecate,plangand dupa Domnul meu:Unde esti Tu,Lumina
sufletului meu?Pentru ce m-ai parasit?Nu pot trai fara de Tine>>
 In prima jumatate a ,,psalmului" el isi aseaza sufletul
in focul iadului,care stinge tot gandul patimas(mandria),in
timp ce in a doua parte se indreapta in duh catre dragostea
si milostivirea lui Hristos,pe Care Il cunostea si Il purta
in inima sa.In prima parte ,el isi croia drum,cu smerenie,in jos
o cale a pogorarii,pe care trufasul vrajmas (cel rau) nu o poate
urma.Vrajmasul vrea intotdeauna sa se inalte si de aceea,atunci
cand incercam sa ne pogoram,ne lasa in pace-el nu se poate
pogora.Drept aceea,atunci cand suntem chinuiti de ganduri,
mai lucrator decat rugaciunea este sa ne oprim,sa ne adunam
mintea in inima,si sa spunem:
 Doamne ,Tu stii ca sunt cel mai rau dintre toti!"
 Acest gand ,,arde "inima si atunci vrajmasul pleaca.
Este mai lucrator decat rugaciunea :este tot rugaciune
dar de alt fel.
 Si as dori sa inchei amintind cuvintele Sfantului Vasile
cel Mare :
,,Faceti de bunavoie ceea ce este de facut de voie.Nu crutati
viata care fara de voie se va lua de la noi"
 Altfel spus,trebuie sa alegem:ori sa traim pentru a muri,
ori sa murim (pacatului)pentru a trai(Cf.Mt.10:39)
  
                                Iertati.
                         Doamne ajuta!Amin!