Lumina credinţei!

Lumina credinţei!
Tine post de tot ceea ce te separa de Iisus Hristos:– umple-te de tot ce te apropie de El !

duminică, 26 februarie 2012

Traire-simtire-duhovnicesti

                                                               Din: Cunoaste-L pe Domnul Cel Viu pe viu!

Doamne.Inaintea Ta cad si ma rog.Simt asupra mea ispite puternice si inteleg acum ca nu sunt
vrednic de iertarea Ta,nu am cum sa o primesc pentru ca mandria imi ucide firava pocainta.
Darul tau este desavarsit,....dar inima mea e atat de acoperita de necuratie.
 Cum sa ma smeresc mai mult fara sa fiu calcat in piciare de ceilalti?!Ajuta-ma!
Pentru ca sufletul meu poate castiga mult din umilinta ,atunci cand e totala si nesfarsita in
fata celorlalti,...dar folosi-se-vor,oare ,cei dragi din jurul meu de aceasta batjocorie a mea?
 ...Ce intrebare prosteasca si naiva ,dar asa sunt si ma simt eu astazi,prost si naiv.
 Aici este marea mea lupta si sper sa reusesc,sa nu ma mai mint...
 Inca nu am invatat sa fiu bland si iertator fara sa par inaintea celuilalt slab,neputincios ,si
demn de dispret.

 Cand stau puternic si drept inaintea aproapelui meu,el ma percepe rau si mandru.
Iar cand stau plecat in frateasca iubire si iertare,el ma percepe slab,demn de dispret.
Oare nu am destula rabdare pentru a astepta roadele?
Simt atat de clar ca este o cale prin care pot da imbratisarea frateasca,fara sa par patetic,
prin care pot sta demn,fara sa fiu mandru,prin care pot fi smerit,fara sa par prost,sau
lingusitor,sau lipsit de personalitate.
 Orice exagerare a mea creeaza in celalalt,care adesea este la fel de bolnav ca mine,o
exagerare asemanatoare sau chiar  una in sens opus.
 Cautam oameni echilibrati mereu,ca sa ne odihnim in prezenta lor.
 Cand sunt singur ,adesea ma simt bine si echilibrat,mai ales cand sunt in rugaciune sincera
cu Tine.Cand sunt inconjurat de oameni,miscarile sufletelor lor ma dezechilibreaza,ma agita,
ma inspaimanta,ma entuziasmeaza excesiv,cu alte cuvinte imi pierd cu usurinta pacea pe care
simt ca o am de la Tine.Atunci (in acel moment)nu reusesc sa fac altceva decat sa intru in
retragere,in indiferenta,in tacere sau in manie,furie,mandrie,slava desarta,pentru a
contracara dezechilibrele mele interioare generate de raportarile la ceilalti.Trebuie sa fie o cale
de a sta natural si firesc ,chiar si in mijlocul celor mai nefiresti oameni.
Gresesc pentru ca le vad lor defectele?Gresesc pentru ca nu te am mai mult aproape de inima
mea si adesea uit de Tine.Ca nu ma rog suficient.Ca nu ascult cuvantul Tau atent.
Ca nu-mi cer iertare celor din jurul meu suficient.
 Indraznesc inaintea Ta Raman in rugaciune,primesc linistea  in pace....
 Intr-o zi ,voi invata si voi simti mai mult cum sa Te cunosc ,cum sa Te iubesc mai bine.
 Dar pentru asta te rog ,sa nu ma lasi pustiu si neajutorat .Sa nu ma judeci dupa faptele
mele de acum,te rog,scoate inaintea mea mai multe ocazii pentru a face fapte bune.
 Da-mi sa-l ajut pe aproapele meu,fara sa-mi caut slava desarta in asta.
Invata-ma sa caut sa fac voia Ta ,sa ma lepad de voia mea cea rea si sa-mi unesc voia cu
dumnezeiesc harul Tau.
 Iti multumesc pentru aceasta minunata zi.
 Iti multumesc pentru cruce si pentru binecuvantare.
 Revarsa harul Tau peste toti cei dragi ai mei,iar daca mai este un vrajmas de care am uitat
sau de care  nu stiu si care ma impiedica sa Te iubesc si mai mult  Doamne,rogu-te,arata-mi-l
si invata-ma ,ajuta-ma sa-l inteleg si sa-l iubesc.
  Camare este mila Ta si nadejdea mea de-acum numai in Tine,Mantuitorule!
                                                                                             Amin!

Text:  C