Lumina credinţei!

Lumina credinţei!
Tine post de tot ceea ce te separa de Iisus Hristos:– umple-te de tot ce te apropie de El !

marți, 28 februarie 2012

Din dragoste in dragoste si dintr-o plinatate intr-o mai mare plinatate

    Ascultand cuvantul lui Dumnezeu firea noastra se reanoieste prin
 salasluirea in noi a cuvantului lui Dumnezeu.Stim din Epistola intai a
Sfantului Petru ca judecata lui Dumnezeu incepe de la ,,casa lui Dumnezeu"
(1Petru4:17)si ca cheia lui David se va rasuci.
Stim din Cartea lui Isaia ca Mesia va avea ,,cheia casei lui David"
(Is22:22),adica puterea mesianica,si cu aceasta putere si har tot ceea ce
El deschide,nimeni nu poate inchide,si tot ceea ce El inchide,nimeni nu
poate deschide(cf.Apoc.3:7)
 Cand iti doresti si deschizi usa pentru a deveni crestin,trebuie sa intelegi
sa fii rabdator in incercarile de foc a ispitelor care vor veni si nu sunt putine,
a asupririlor si suferintelor acestei vieti de acum incolo.
     ,,Caci vremea este a se incepe judecata de la casa lui Dumnezeu"
(1Petru 4:17)
      Casa lui Dumnezeu esti tu,judecata lui Dumnezeu  este Calea
lui  Hristos,care se strabate in jos in partile cele mai tainice ale sufletului tau,
Calea lui Hristos este ingusta,dar duce la viata.Crestinul trebuie sa se supuna
focului incercarilor  lui Dumnezeu ,cu credinta,rabdare,
incredere,ca sa devina un mostenitor al lui Hristos,ca fiu legitim,nu ca un
copil nelegitim.Parintele Sofronie spunea:suferinta in lumea aceasta este
un semn al alegerii si nu al nefericirii.Si tot el spune ca,,a trai o viata 
crestina este cu neputinta,insa cu putem face este sa murim,,in toate zilele"
in Hristos(cf.1Cor.15:31)precum a spus Sf .Pavel.Este cu neputinta ca omul
sa-L
intalneasca pe Hristos si sa nu treaca printr-o ,,omorare"un fel de moarte.
  Acest lucru este un fenomen duhovnicesc si reprezinta dorinta omului de
reimpacare cu Dumnezeu se face prin pocainta arzatoare,atinge adancurile
deznadejdiei si trece printr-o infricosata desertare de sine.Se desarta cu
totul pe sine se  micsoreaza pana la a deveni ,,nimic",materia potrivita
din care Dumnezeu poate zidi(cf.Ps 50:11)Toata aceasta desertare este apoi
urmata de plinatatea dragostei desavarsite.Ca sa intelegem
trebuie trait la nivel duhovnicesc nu simtamant de nivel psihologic,si vedem
acest lucru  la  Sf Siluan, care a inteles pacatul nu ca pe o incalcare
 a codurilor morale,ci ca pe o indepartare de dragostea dumnezeiasca
pentru care fusese creat ,el se simtea precum un criminal nelegiuit
 impotriva dragostei Tatalui.
  De aici in colo se va sta inaintea lui Dumnezeu in deplina smerenie
pentru ca, cunosti si vezi multitudinea pacatelor tale,mizeria faptelor tale,
 neputinta ta
                    ,,Cel ce se va smeri pre sine se va inalta"
Numai invatand taina pocaintei prin lepadarea de sine omul
trecem la viata duhovniceasca.
Prin invatarea smereniei este alungata mandria,iar de cate ori
 se va mai  cade  in mandrie, sufletul omului va fi  chinuit si bantuit
 de duhurile rele.
 Fiecare clipa in care Dumnezeu cerceteaza pe om sunt lectii
 care trebuiesc insusite cu atentie pentru toata viata.
Dumnezeu isi retrage harul Sau iar
parasirea este data tuturor,atunci cand crestinul cade in pacat sau devine
lenes si nu se mai ingrijeste de mantuireasa dar si  pentru invatatura si
inaintarea noastra