Lumina credinţei!

Lumina credinţei!
Tine post de tot ceea ce te separa de Iisus Hristos:– umple-te de tot ce te apropie de El !

luni, 30 aprilie 2012

Rugăciune de seară

 ,, Cu de lacrimi gene ude înalţ rugă Domnului,            
Sufletul păzeşte-mi ,Doamne,în tot ceasul somnului.
Gândurile ce mă tulbur cu-al Tău Duh înfrânge-le,
Trupului meu dă-i odihnă,răcoreşte-mi sângele.
Somn uşor să mă cuprindă,să dorm lin ca florile
Şi cu inimă curată să mă scoale zorile.
Să pornesc la muncă sfântă,cum pornesc albinele,
Să pot umple ca şi ele fagurii cu binele.
Şi să Te slăvesc pe Tine ,de pe valea plângerii,
Dumnezeule din slavă,ce-L slăvesc toţi îngerii "

Text:  Vasile Militaru

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Dacă omul nu vrea,nici Dumnezeu nu lucrează !


Fiecare avem în familiile noastre persoane care trăiesc depărte de Dumnezeu,şi mulţi
dintre credincioşi vin la biserică şi se roagă pentru întoarcerea acestora.Sigur că este bine să ne rugăm pentru ei,doar că unii dintre aceştia nu pot fi pomeniţi la părticelele,care se scot la Sfânta Liturghie,iar aceasta se face spre binele lor,deoarece ei nu sunt pregătiţi să se înfăţişeze înaintea lui Hristos,şi ar fi ca un fel de judecată a unui păcătos,care nu s-a pocăit.

  Pe cei care nu vor să ştie de Dumnezeu îi pomenim la Acatist,Psaltire sau rugăciunile particulare,însă fără a le scoate părticele,deoarece în momentul în care se varsă părticelele scoase în Sfântul Sânge ,preotul spune rugăciunea:,,Spală Doamne păcatele celor ce s-au pomenit ,pentru rugăciunile sfinţilor Tăi,prin Sfânt Sângele Tău ",şi Dumnezeu nu spală păcatele cuiva,dacă acea persoană nu vrea acest lucru,şi atunci bineînţeles că ajungem într-o situaţie în care una spunem şi alta facem,şi putem să-L mâniem pe Dumnezeu prin ipocrizia noastră.Ne rugăm pentru persoana respectivă,cerem şi mijlocirea sfinţilor pentru el,dar fără a-i scoate părticele.
  Dumnezeu ,pentru rugăciunile noastre ,poate să supună pacătosul la anumite încercări ,pentru al scoate din moartea sufletească în care se află,prin care păcătosul poate reveni către Dumnezeu ,sau se poate depărta şi mai mult depinde de voia lui liberă.
Se poate ridica sau se poate cădea mai rău în funcţie de cum abordează încercarea prin care trece.Sunt diferite poveţe pentru cei care nu vor să se întoarcă de la păcat.Se spune că dacă omul nu se întoarce de la păcat atunci poate să se culce şi pe Sfântul Mormânt şi tot degeaba,sau pot să se roage pentru el toşi sfinţii şi toate bisericile din lume şi tot nu foloseşte la nimic.
  Este la fel ca în vremea lui Hristosd,când cei care se atingeau cu credinţă de El se vindecau.Însă Iuda,când l-a atins şi l-a sărutat cu gând rău ,nu s-a folosit cu nimic,ba mai rău a păţit.
 La fel este cu fiecare din noi,ne folosim sau nu ne folosim de cele sfinte,în funcţie de credinţa sau necredinţa noastră.

duminică, 11 martie 2012

Despre durere



 Omul este din fire neputincios ca să străbată viaţa fără durere şi suferinţă.
Aceste două strări îl însoţesc toată viaţa pe orice muritor.Cine n-a simţit durerea şi cine n-a plâns în viaţă ?
De când este punc ,din momentul în care se naşte,omul începe să respire cu plânsete aerul vieţii de aici.Şi cu plânsete şi lacrimi părăseşte prezenta viaţă !Aşa cum vedem în cazul morţilor,când sufletul omului urmează să iasă,o lacrimă mică i se scurge din ochi.Şi nu numai la oameni,despre care socotim că sunt maturi şi cu păcate,ci şi la prunci,şi la copiii de vârstă mică vei vedea lacrimi curgându-le din ochi.Durerea este un lucru rău ,dar în spatele acesteia,în spatele suferinţei ,al încercării,se ascunde binecuvântarea lui Dumnezeu,renaşterea ,replăsmuirea omului,a familiei.Aproape toţi oamenii datorează întoarcerea lor dureri.În spatele oricărei încercări se ascunde voia lui Dumnezeu şi,fireşte că în acel timp nu poate să vadă folosul,dar cu vremea îl va cunoaşte. Boala şi suferinţa sunt prin excelenţă madicamentul Proniei lui Dumnezeu,care îl aduce pe om lângă Creator ,şi-l face să sporească în virtute.Dumnezeu doreşte să pregătească sufletul,ca să nu se alipească de cele de aici,care sunt zadarnice şi trecătoare şi,prin suferinţă boli şi felurite încercări ,îl face să cugete şi să trăiască lucrurile veşnice,care alcătuiesc realitatea şi adevărul unic. Durerea alină inima şi o face capabilă să primească cuvintele lui Dumnezeu ,în timp ce înainte era învârtoşată şi nu le primea.De exemplu,un om în vâltoarea tinereţii se gândeşte :,,Eu sunt mare şi tare ,şi nimeni altul nu este ca mine !"Se uită la diplome,la slavă ,la sănătate ,la frumuseţe şi la toate celelalte.Când însă o boală îl ţine la pat,atunci începe să gândească diferit.
,,Deşertăciunea deşertăciunilor....toate sunt deşertăciuni !"
   Toate ispitele,bolile,încercările sunt lecţii duhovniceşti prin care Dumnezeu ne învaţă pentru viaţa veşnică.De ,,succesul" în aceste încercări,prin răbdare şi ascultare faţă de voia lui Dumnezeu,depinde ,,diploma" vieţii de veci.Încercările acestea au drept scop sporirea smereniei ,a auto-cunoaşterii şi a  auto-criticii.Încercările îl călăuzesc duhovniceşte pe om .Când sufletul trăieşte cu sentimentul veşniciei,atunci suferinţa lui este atenuată.Şi nu numai atenuată,ci,în principal,atunci el îşi cere iertare pentru multele lui păcate,cu sinceritate adâncă.
  Când ne împotrivim tăierii voii pe care ne-o solicită Dumnezeu prin încercare,încetinim lucrarea voii lui Dumnezeu.Când medicul face operaţie şi bolnavul din pricina durerii,reacţionează şi rupe bandajele ,îşi scoate firele,îl loveşte pe doctor şi îl înjură ,ce va spune acela?El n-a vrut să-i facă intervenţia spre a-i face rău,ci ca să-l vindece!Lipsa de minte a bolnavului îi poate aduce moartea.
  La fel facem şi noi când reacţionăm la încercările lui pe care ni le dă Dumnezeu spre folosul nostru .Să acceptăm durerea,suferinţa şi încercarea ,ca medicamente venite de la Dumnezeu !Să-I mulţumim,să ne exprimăm recunoştinta ,admiţând că Părintele nostru ceresc este Atotînţelep şi Atotbun ,şi nu face greşeli.
  Nu există om care să nu primească continuu suferinţe,strâmtorări ,chinuri,venite de la sine însuşi,de la aproapele lui,de la diavol.Când unul,când altul,îl ispitesc ,şi omul se găseşte continuu sub stăpânirea durerii şi a suferinţei.
   Dacă Iisus Hristos ,Începătorul mântuirii noastre,a trecut prin acest cuptor,care se numeşte suferinţă,care se cheamă ispită,primejdie şi atâtea altele,cu atât mai mult omul pătimaş,bolnav sufleteşte,este cu neputinţă să nu rabde suferinţele care-i vin,mai ales că pornesc din iconomia lui Dumnezeu pentru vindecarea rănilor pe care le avem înlăuntrul nostru.


marți, 6 martie 2012

Dumnezeu:persoană sau lucru?


Când unii oameni folosesc cuvântul Dumnezeu,ei se referă la ceva ca un ,, principiu al creaţiei " (Whitehead) sau ,,Puterea vieţii "
(Bergson)sau,, Valoarea Supremă',ca şi cum Dumnezeu nu ar fi personal,ci impersonal.Ei evită ideea ca Dumnezeu este Cineva şi se referă la El ca la ceva.Când Scriptura
vorbeşte despre Dumnezeu ,ea face referiri personale.
Când spunem că Dumnezeu este personal
  nu vrem să se înţeleagă prin aceasta că El este o ,,persoană" ca noi,cu braţe ,picioare,mâini etc.Vrem să spunem că El este mult  mai mare decât ne-am putea imagina ,este cel putin Unul cu Care putem stabili o rela'ie personală. De vreme ce nu putem comunica cu pietrele,ci doar cu persoanele ,zicem 
că Dumnezeu este personal.Cu aproximativ 1900 de ani 
înainte de Hristos,Dumnezeu S-a revelat unui om,Avraam
Dumnezeu i-a vorbit şi Avraam a răspuns ca şi cum ar fi răspuns oricărui alt om.
Christos Yannaras scrie:,,Cunoasterea lui Dumnezeu aşa cum reiese ea din întâlnirea personală a lui Avraam cu Dumnezeu nu are nimic comun cu dovezile logice.A fost doar
experienţa unei alte relaţii ,şi ca orice relaţie reală s-a bazat numai pe credinţa sau încredere,
existente între cei ce se află într-o relaţie reciprocă....
    Avraam avea atâta credinţă în Dumnezeu,încât era gata să-şi jertfească şi copilul pe care i-l
dăruise Sarala bătrâneţe..Dumnezeu nu este nici concept abstract,nici putere impersonală.
   Când iudeii vorbesc despre Dumnezeu,ei Îl numesc,,Dumnezeul părinţilor noştri".El este
Dumnezeul lui Avraam,al lui Isaac,al lui Iacov" o persoană reală pe Care strămoşii lor au 
cunoscut-o şi cu Care ei au făcut legăminte,şi atunci El este Dumnezeuloamenilor,persoanelor.
 Oricine se alătură legământului făcut de Avraam,care în noul legământ ,noul Israel,este împlinit
în botez,oricine este botezat în Biserică este chemat să continue viaţa lui Avraam,viaţa credinţei şi încrederii desăvârşite în Dumnezeu.
  Într-un fel ,Avraam este veşnic.Noi suntem Avraam,Isaac şi Iacov,poporul lui Dumnezeu
care-L cunoaşte personal pe Dumnezeu ,care-L iubeşte,Îl urmează şi are încredere în El
  Dacă Dumnezeu este ,,Dumnezeul lui Iacov "şi i-a fost cel mai mare aliat,atunci şi tu şi
eu mai avem putinţa nădejdii.pentru că este si Dumnezeul meu.




Dumnezeu este Persoană





    Mai întâi de toate trebuie să înţelegem că Dumnezeu este Persoană.Sfântul Duh ,de exemplu ,nu este
numai un ,, suflu divin",aşa cum L-a descris cineva.Nu este impersonal.Sfântul Duh este o persoană cu Care putem stabili o relaţie  eu-tu.
  Cuvântul ,,persoană " aplicat Treimii înseamnă Cineva cu Care putem vorbi,de la Care putem cere ceva,pe Care putem să-L iubim,pe Care-L putem lăuda şi cu Care putem să stabilim o relaţie neîncetată ,personală.

duminică, 4 martie 2012

Iubeşte !


     Ceea ce schimbă cu adevărat persoana ne este frecventarea şcolii
parohiale sau a lecţiilor suplimentare ,ci existenţa în viaţa fiecărei
persoane şi mai ales a copilului a cuiva care să-l iubească personal
şi necondiţionat , şi care să aibă el însuşi o legătură personală cu
Dumnezeu.
 În aceasta constă marea noastră încercare:să facem din credinţa
ortodoxă o credinţă personală mai întâi pentru noi şi apoi pentru tineri.
 Pe mulţi oamenii îi preocupă întotdeauna anumite probleme: ,,Cum
să ajut oamenii ?Cum să-i ajut pe tineri să vină la Hristos ?
 Cum să propovăduiesc ? În cele din urmă toate acestea nu duc la nimic.
  Dacă tu arzi de dragoste pentru Mântuitorul Iisus ,nu-ţi face griji,
o vor şti toţi.Ei vor spune ,, Vreau să mă apropii de acest om atât de plin
de Dumnezeu ! "
          Dacă vei crede cu adevărat credinţa ta va deveni molipsitoare.!

,,Tu "

  

Trebuie subliniat faptul că în cadrul celor zece porunci un cuvânt foarte important este ,,Tu":
Tu să ...Tu să nu..." .
  Dumnezeu ne adresează  fiecare poruncă în parte  personal.El ne onorează pe fiecare dintre noi cu ,,Tu"
personal.Dumnezeu nu porunceşte unei mase de oameni.El Se aderează ţie şi nimănui altcuiva,
într-un mod vădit personal, ,,Tu ,Maria,Ioana,Nicolae,Gheorghe ,să nu ..."
  Trebuie să înţelegem că cele zece porunci sună foarte rece şi impersonal pentru oameni,deoarece nu auzim
acel ,,Tu "personal cu care Dumnezeu ni Se adresează .Noi nu-L cunoaştem pe nepreţuitul Domn din spatele
acestor porunci.To ce auzim noi este cuvântul sec al legii.
  Iată dece trebuie mai întâi să cunoaştem Persoana Domnului Iisus Hristos .
                                       Trebuie să ajungem să-L iubim.